Pe la sfarsitul lui iunie, pornim spre Lacul Stanisoara, strabatand ceata, mlastina de dupa ploi de pe Valea Stanisoara si batatorind si mai mult fiecare petec de zapada ce se mai tinea cu ultimele puteri de grohotisul hotarat sa iasa si el la iveala dupa o iarna si primavara lunga.

Pornim voiniceste de la Cabana Lolaia, intram in Parcul National Retezat, urmam drumul batut de atatia drumeti ce au urcat pe culmile muntelui taiat, facem cate un popas si…

Tabara, munte, vacanta… cuvintele cheie ale articolului.
Am incercat sa scriu acum cateva saptamani un articol introductiv despre Retezat, despre tabere, despre copiii draguti si adolescentii care ne-au trecut pragul vara aceasta… despre simplitatea Retezatului descoperita de fiecare dintre noi in felul lui.Articolul pe care tocmai ai inceput sa il citesti va descrie, ceea ce a insemnat pentru mine Retezat 2010… noua experienta, trairile in care m-am cufundat timp de aproape 2 luni…

Fleshuri, crampeie din timpul festivalului si rupturi de melodie imi inunda mintea buimacita de o revenire mult prea brusca inapoi in abisul urbanului.

Amintirea serilor folk, a recitalurilor ce emanau caldura in noaptile racoroase de inceput de septembrie vor ramane din nou intr-un colt al sufletului meu… intr-un colt din care ma voi hrani atunci cand nevoia ne poveste a muntelui ma va infometa fara mila.

Saptamana trecuta s-a dat startul excursiilor de weekend din fiecare saptamana de la munte. Retezatul a fost bifat de aceasta data cu o iesire de cateva zile la muntele ce s-a dovedit a fi suparat zilele acestea pe drumetii neechipati corespunzator.

Soare, cald, cer senin, o vizita scurta la Castelul Huniazilor, poze facute la repezeala, discutii telefonice interminabile pe autocar si in sfarsit ajungem in Hateg.